Tag Archives: poezie
February 27, 2009
- S-a înnegurat de-aseară
- Şi s-a înnorat afară
- Eu, înnămolit prin curte
- Înnegresc ghete mai multe.
- Sub cravata înnodată
- Am inima-nnobilată.
- Cu hăinuţele-nnoite
- Şi mâinile înnegrite
- Am rămas necunoscut
- Că n-am talent înnăscut.
- Azi bunica, bătrâneşte
- La ciorapi mai înnădeşte
- Şi-nnoiţi de mâini dibace
- Îi înnămolesc şi pace!
February 27, 2009
- Vine fără doar şi poate
- Nu de-aproape, de departe
- Să-i bucure pe copii
- Cu dulciuri şi jucării.
- Pe care le pune-n noapte
- În ghetuţele curate.
- Pentru ce-i murdar la uşă
- Aduce şi-o nuieluşă.
- E bătrân şi merge-agale,
- Dar nu se opreşte-n cale,
- Vine dacă-i vânt ori ploaie
- Şi-i bătrânul ………………..
February 27, 2009
- - Ce să fie, ce să fie
- Ora de caligrafie?
- - Este disciplină-n sine
- Ce te-ndeamnă cum vezi bine
- Ca să scrii cum se cuvine:
- Zalele să nu le tai,
- Lui i punctul să i-l dai,
- M să nu-l confunzi cu n
- S cu ş ori j cu z!
- U înalt cât r să fie
- Ă să aibă pălărie
- Buclă dreaptă fă-i lui l
- Să nu uiţi cârlig la p!
- Ca să ai un scris frumos
- Fii atent, ambiţios,
- Că orice lucru, cât de mare
- Se-mplineşte cu răbdare!
January 30, 2009
- O floare lângă banca mea
- Ce frunzele îşi tot pleca,
- Cu glasul stins rosti: Vreau apă!
- Mi-e tare sete şi-aş vrea apă!
- Eu m-am uitat să văd cum plânge,
- I-am șters cu milă praful de pe frunze,
- I-am dat să bea din stropitoare
- Şi am mutat-o mai spre soare.
- A doua zi de la fereastră
- Ea îmi zâmbea frumos, albastră
- Şi nu se stăpânea din fire
- Să-mi dea un semn de mulţumire.
- O floare, deşi nu vorbeşte
- Îşi cere dreptul cât trăieşte,
- Iar noi suntem datori, copii,
- Să iubim floarea unde-o fi!
