Îndemn
January 30, 2009
- O floare lângă banca mea
- Ce frunzele îşi tot pleca,
- Cu glasul stins rosti: Vreau apă!
- Mi-e tare sete şi-aş vrea apă!
- Eu m-am uitat să văd cum plânge,
- I-am șters cu milă praful de pe frunze,
- I-am dat să bea din stropitoare
- Şi am mutat-o mai spre soare.
- A doua zi de la fereastră
- Ea îmi zâmbea frumos, albastră
- Şi nu se stăpânea din fire
- Să-mi dea un semn de mulţumire.
- O floare, deşi nu vorbeşte
- Îşi cere dreptul cât trăieşte,
- Iar noi suntem datori, copii,
- Să iubim floarea unde-o fi!
